Coleșă sau mămăligă, baraboi sau cartofi sau picioici, accente diferite sau o anumită fluență a vorbirii sunt deja etichete ale zonei din care provenim. Să nu uităm nici de veșnica mirare a celor care îi aud pe ardeleni vorbind că „își cumpără papuci” sau că „plec imediat…. acum îmi iau papucii…”. Deja v-am făcut să zâmbiți că probabil aveți un prieten ardelean cu care s-a tot discutat despre misterul „papucilor”.
Vorbim oare de dialectele limbii române sau de graiurile limbii române? O scurtă clarificare găsiți în rândurile de mai jos.
Cei mai mulți lingviști romaniști consideră ca există patru dialecte ale limbii romane: dialectul daco-român, aromân, meglenoromân și istroromân.
Limba română s-a format atât la nord cât şi la sud de cursul inferior al Dunării, înaintea sosirii triburilor slave în această zonă. Limba română vorbită în nordul Dunării, în România şi Republica Moldova, este deseori numită limba daco-română sau dialectul daco-român, pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est. Aceasta s-a dezvoltat și a devenit limba română contemporană, limbă de stat în România.
Filologii diplomați și traducătorii autorizați din cadrul Syncro Translation Services ne ajută să clarificăm ce sunt dialectele.
Despre aromână sau macedoromână, aflăm că este vorbită pe arii relativ largi din Macedonia, Albania, Grecia, Bulgaria, Serbia şi România, unde există importante comunități aromâne.
Meglenoromâna este vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice. Se aseamănă cel mai mult cu limba română actuală.
Istroromâna, vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația, zonă mult mai apropiată geografic de Italia decât de România.
Specialiștii filologi din cadrul agenției de traduceri Syncro Transalation Services ne exemplifică ce este un dialect.
De exemplu, dacă mergem într-o comunitate aromână, ne putem înțelege cu locuitorii de acolo, într-un limbaj simplu cotidian și putem identifica multe cuvinte asemănătoare sau în forme populare sau „oarecum ca in povești”, deoarece acel dialect nu a avut aceleași particularități de evoluție lingvistică. Dar ce este important este că ne putem înțelege în baza vocabularului foarte uzual.
Graiurile sunt forme în care se utilizează limba română în anumite zone geografice ale țării. Graiurile despre care vorbim pe teritoriul României sunt derivate din dialectul daco-român, care are numărul cel mai mare de vorbitori (peste 25 milioane) şi este singurul care a devenit limbă literară cu normă supra-regională şi limbă oficială.
Deci „vorba” din diferitele zone ale țării este numită științific „grai” și nu dialect. Fiecare grai are subsumate diferite regionalisme și expresii idiomatice, precum și un accent specific sau ritm al vorbirii.
Limba română a fost împărțită de lingviști în două grupuri sau tipuri de graiuri: nordic inclusiv cel moldovean, şi sudic sau muntean, care au la rândul lor alte sub-graiuri. Spre exemplu: moldovean, muntean, bănățean, crişean și maramureșean, graiul oltean, graiul oșean, etc.
Putem observa câte taine și ascunzișuri are o limbă. De aceea cele mai iscusite traduceri este bine să fie supervizate și de traducători nativi, așa cum există în echipele de proiect de la Syncro. O echipă de proiect alcătuită din traducători nativi și traducători specializați este cheia unei traduceri rafinate și sofisticate. O limbă vibrează și trăiește prin vorbitorii nativi și devine instrument de lucru internațional prin traducătorii autorizați și specializați.