Evoluția tehnologiei traducerii din trecut și până astăzi

Tehnologia traducerii există de peste 50 de ani, însă pe măsură ce lumea devine tot mai interconectată, această a devenit din ce în ce mai esențială.

Ce este tehnologia traducerii?

Tehnologia traducerii implică utilizarea instrumentelor software care sprijină procesul de conversie a textului scris dintr-o limba în altă. Instrumentele tehnologice de traducere pot crește productivitatea, acuratețea și eficacitatea generală.

Termenul „tehnologia traducerii” cuprinde totul, de la memorii de traducere și instrumente de gestionare a terminologiei la traducerea automată (MT), tehnologia de interpretare virtuală și chiar tehnologiile care transpun vocea în text.

Înainte de apariția tehnologiei de traducere, traducerea se făcea manual, cu ajutorul dicționarelor tipărite și cu inteligență proprie.

Impactul negativ asupra afacerilor era substanțial din pricina:

• Timpului întârziat de lansare pe piață.
• Pierderii generale de consistentă în conținut.
• Costurilor ridicate ale operațiunilor ineficiente.
• Calitatea mai scăzută a rezultatelor, că urmare a verificării manuale a erorilor.

Apariția tehnologiei de traducere a schimbat totul. Instrumente precum memoriile de traducere - care stochează traducerile anterioare pentru a informa și accelera proiectele viitoare - și sistemele de gestionare a traducerilor contribuie la automatizarea proceselor repetitive și la creșterea controlului.

Cum ajută tehnologia traducerilor lumea afacerilor?

Astăzi, instrumentele tehnologice de traducere oferă companiilor:

• Calitate garantată, prin verificarea greșelilor de ortografie și gramaticale.
• Îmbunătățirea eficienței operaționale prin automatizarea sarcinilor de gestionare a traducerilor.
• Un plus de coerentă în conținut prin stocarea traducerilor anterioare care pot fi reutilizate sau consultate în proiecte viitoare.
• Accelerarea timpului de lansare pe piață, ce permite producerea de mai mult conținut în mai puțîn timp.

Istoria traducerilor

Unele dintre tehnicile folosite în tehnologia modernă de traducere urcă în timp până în secolul al IX-lea, când criptograful arab Al-Kindi a dezvoltat metodă de analiză a frecvenței care este folosită și astăzi. Însă abia la mijlocul secolului al XX-lea, când computerele au devenit disponibile și accesibile, tehnologia de traducere a început cu adevărat să prindă contur. Iată pe scurt o incursiune în trecutul tehnologiei traducerii:

• Primul sistem de traducere automată – anii 1950. Lansat de Universitatea din Georgetown și de IBM, sistemul era bazat pe reguli pre-programate și pe dicționare și deși s-a dovedit a nu fi de încredere, a fost totuși un pas înainte către o tehnologie mai avansată.
• Începutul dezvoltării tehnologiilor de recunoaștere a vorbirii – anii 1970. Lansate de Departamentul de Apărare al SUA și Agenția pentru Proiecte Avansate de Cercetare, acestea au pavat drumul către tehnologiile voice-to-text.
• Apariția dicționarelor electronice și a bazelor de date terminologice – anii 1980. Acestea au făcut traducerile mai disponibile, oferind translatorilor acces instant la informații care puteau fi folosite în timpul proiectului.
• Apariția precursorilor sistemelor moderne de management al traducerii (TMS) – jumătatea anilor 1980. Grație Universității Politehnice Coventry Lanchester și a ALP System.
• Introducerea traducerii automate statistice de către IBM – sfârșitul anilor 1980-începutul anilor 1990. Sisteme bazate pe cuvinte și antrenate să traducă dintr-o limba în altă, comparând cantități mari de texte paralele în ambele limbi.
• Apariția instrumentelor cele mai comerciale de traducere asistată de computer (CÂT)- începutul anilor 1990. O bornă ce a transformat pentru totdeauna tehnologia traducerii.
• Lansarea unei noi versiuni a motorului de traducere statistică a IBM – finele anilor 1990. Sistemul era bazat pe fraze, în loc de cuvinte. Acesta a devenit standardul comercial pentru ani buni, până când Google a lansat în 2006 tehnologia traducerii automate neurale.
• Apariția primelor soluții TMS cloud-based – începutul anilor 2000. Acestea au permis echipelor de traducere să lucreze mai flexibil și să colaboreze cu alți colegi indiferent de locație.
• Lansarea Google Translate – 2006. Sistemul care a luat lumea prin surprindere a tradus pentru prima dată textul input în engleză înainte de a-l traduce în limba target. Sistemul se folosea de algoritmi predictivi, care ghiceau ce cuvânt trebuie să urmeze în funcție de cuvintele și frazele pe care era antrenat. Dar acest ghicit ducea adesea la greșeli gramaticale.
• Lansarea traducerii automate neurale (NMT) de către Google – 2016. Acesta a devenit atunci noul standard comercial în domeniu.

Principalele tipuri de tehnologie a traducerii în prezent

Instrumente de traducere asistată de computer (CÂT). Aplicații software crețe pentru a susține translatorii în muncă lor zilnică. Folosesc baze de date de traduceri anterioare că și frecvența informațiilor, segmentarea datelor și alte resurse care ajută procesul de traducere.

Traducerea automată (MT). Un sistem automat care permite producerea de conținut tradus fără intervenție umană.

Sisteme de management al traducerii (TMS). O platforma software concepută pentru managementul proiectelor de traducere la scară mare. Simplifică procesul de traducere de la început până la final, creând un flux de lucru de la cererea inițială până la finalizarea proiectului și permițând utilizatorilor să planifice, să aloce și să gestioneze proiecte de traducere într-o manieră organizată.

Viitorul tehnologiei traducerilor

Instrumentele de traducere sunt deja mult mai nuanțate decât erau cu numai două decenii în urmă, grație învățării automate. Tehnologia traducerii nu va face decât să devină mai puternică pe măsură ce inteligență artificială continuă să evolueze.

Însă traducerea nu va fi niciodată automată, pentru că translatorii umani și instrumentele specializate de traducere automată au propriile avantaje care se completează reciproc: oamenii sunt foarte buni la gândirea creativă “outside the box”, iar AI este ideală pentru automatizarea taskurilor repetitive.

Că rezultat, experții sunt de acord că viitorul traducerilor va combină inteligență umană cu traducerile automate pe baza de AI pentru a produce cele mai bune rezultate.

În final, translatorii umani și instrumentele AI vor colabora că o singură echipa de traducere, fiecare jucând un rol distinct.

Cel mai probabil vom face tranziția de la traducere umană asistată de computer până la traducere automată asistată de om.

Post-editarea traducerii automate va garanta că traducerile generate de inteligență artificială sunt corecte și fluente, în timp ce traducătorii umani vor face modificările creative finale pentru a satisface un anumit public.

Viitorul pare luminos: tehnologia de traducere va permite în continuare traducătorilor să se concentreze pe traduceri mai complexe, lăsând sarcinile plictisitoare și repetitive în seama instrumentelor bazate pe inteligență artificială.

Nu se mai pune problema dacă să folosim sau nu tehnologia de traducere; întrebarea se pune “Ce tehnologie să alegem?”.